Ilha Formosa - Insula frumoasa Gabriela

Frumoasa insula Taiwan, asa cum au numit-o portughezii, in care cetatenii din 60 de tari, inclusiv Romania, pot intra fara viza, este situata la 180 de km de China continentala, separata de aceasta prin Marea Chinei de Sud, si la mica distanta de insulele japoneze si filipineze, separata de ele prin Oceanul Pacific. Poate fi usor impartita in 4 regiuni, dupa punctele cardinale: 

• coasta de nord unde se afla capitala Taipei si parcul geologic Yehliu, 
• coasta de sud - parcul national Kenting, 
• coasta de vest - parcul national Yushan si 
• coasta de est - respectiv parcul national Taroko. 

Privind cu atentie o harta, iti poti imagina, ca, pe langa orase moderne si foarte aglomerate, sate traditionale si multiple temple chinezesti sau japoneze sau alte obiective pitoresti create de om, natura domina, fiind organizata in 9 parcuri nationale care ofera fauna si flora tropicala, sub tropicala, dar si de altitudine, muntii inalti de peste 3000 m ce se indreapta semeti spre cer (aici se afla si cel mai inalt munte din Asia de Est - 3952 m) mandrii de padurile lor dese si cu vegetatie luxurianta, izvoarele termale, raurile repezi, stancile abrupte, precum si marea si oceanul care scalda plajele de care se bucura nu numai cei peste 23 milioane de locuitori ai insulei, ci si extrem de numerosii turisti (nu numai din Hong Kong ci din intreaga lume). 

Fata de Romania, Taiwan-ul se afla la 13:40 ore de zbor cu Tukish Airlines, cu escala la Istanbul, dar desigur ca acest lucru in secolul XXI nu este ceva neobisnuit pentru cei impatimiti de calatorii si care ii mai asculta si sfatul lui Jackie Chan (chiar daca e originar din Hong Kong si nu din Taiwan): „Calatoreste! Banii se recastiga, timpul, NU!" Asadar, am pornit intr-o noua calatorie „tailor made" organizata de Eturia si Florin Ionescu, avand-o pe Claire ca ghid local si pe soferul local, Mister Yu. 

Am aterizat la Taipei si am inceput turul orasului cu frumosul templu Lungshan din cartierul Manka, patrimoniu al culturii locale si centru istoric, construit in anul 1738 de catre nomazii chinezi sositi aici la inceputul sec XVIII, continuand traditia vechior lor temple din orasele natale (dedicat zeitatii Guan-Yin in chineza sau Avalokitesvara in sanscrita), templu bombardat in cel de al doilea razboi mondial si apoi reconstruit, folosind in cadrul arhitecturii clasice chineze pentru prima data acoperisurile hexagonale in forma de scut curbat in "S" si adaugand influente arhitecturale taiwaneze. 

Este un templu budist prin excelenta, dar in timp i s-au adaugat si elemente taoiste taiwaneze evidentiind toleranta spirituala a poporului chinez. Este construit din lemn, foarte frumos sculptat, colorat, pe alocuri aurit, cu singurele coloane din bronz existente in Taiwan si cu pietre rare, unele sculptate, granit verde importat din China si andesit negru local, fiind considerat opera de arta a domnului Wang in Taiwan. Intrarea se face prin dreapta, folosind poarta dragonului, iar iesirea prin stanga, prin poarta tigrului. Turistul e impresionat nu numai de constructie, de cele 3 temple consecutive, cel din mijloc adapostind statuia lui Guan-Yin (care a rezistat bombardamentului), flancat la stanga de Manjusri si la dreapta de Samantabhadra, ci si de superbe aranjamente florale aduse de catre credinciosi drept ofranda. Intalnim aici multiple simboluri locale, cum ar fi dragonul si pestele reprezentand succesul sau apa curgatoare aducatoare de prosperitate. 

Orasul Taipei, capitala insulei, centrul comercial si cultural, ar fi putut fi impresionant privit din Gondola Maokong in drumul spre gradina zoologica (pe care nu am avut-o in program), daca nu ar fi fost pacla si daca nu s-ar fi inserat, dupa ce am petrecut dupaamiaza vizitand plantatii de ceai si asistand la modul de prelucrare al acestuia. Pietele de noapte Tonghua Night Market sau Lingjiang ST Night Markt reprezinta puncte de atractie, in special pentru gurmanzi sau pentru vanatorii de chilipiruri. Fara pretentii prea mari si cu putin noroc, ai fi putut incropi de la tarabe o cina traditionala, savurata din mers, prin fluxul de cumparatori si "gura casca" si poate chiar fara urmari medicale imediate.

Pentru cei mai precauti insa, restaurantul a fost mereu o optiune, rezolvata adesea pe cont propriu si in mare viteza, pentru ca, spre deosebire de alti ghizi locali pe care i-am avut in toata lumea, taiwaneza Claire nu depasea 8 ore de munca pe zi. Aviz amatorilor, grabiti-va cu cina pentru ca la ora 21:00 se inchid toate restaurantele si localizati restaurantele din timp! "Hot Pot" a fost o experienta locala foarte interesanta. In partea de nord a Taiwanului se afla si impresionantul Yehliu Geopark renumit datorita peisajului special datorat continutului de calcar al malurilor insulei, ce se intind pe o lungime de 1700 m, maluri supuse eroziunii, intemperiilor (vant, soare puternic, ploaie, apa de mare si musonul puternic de nord-est) si cutremurelor, eroziunea cauzata de apa marii producand adevarate pesteri, ce s-au ridicat la suprafata, fosile, godeuri in care cresc animale marine sau nenumarate formatiuni reprezentand diferite obiecte, figurine sau figuri (ciuperca, lumanare, ghimbir, paine, tabla de sah, capul reginei - simbolul parcului, etc) formate in decursul anilor si in permanenta schimbare datorita factorilor climatici. 

Parcurgerea pasarelei pana la capatul marcat de un far, merita cu prisosinta osteneala. Pe drumul de intoarcere catre Taipei am oprit intr-un sat traditional pentru a transmite in eter dorintele noastre, scrise cu vopsea neagra pe felinare din hartie colorata, asa cum mai facusem altadata in Thailanda sau in Vietnam unde am lansat felinarele pe apa raului. Simbolul orasului Taipei este Turnul Taipei 101 (101 de etaje - in 2011 era cea mai inalta cladire din lume, actualmente este pe locul 4), construita pe 380 de piloni si avand inaltimea de 509 m, in care se poate urca cu unul din cele 50 de lifturi (doua dintre ele fiind considerate cele mai rapide din lume intre 2004-2015, si intrate in cartea recordurilor, inainte de a se apuca de treaba Emiratele Arabe Unite). 

Liftul urca cu o viteza de 1,010 m/min in 37 de secunde de la etajul 5 pana la etajul 89, de unde se poate admira nu numai panoramic orasul cu deschiderea de 360 grade, ci si structura de rezistenta a turnului si bila cu diametru de 5,5 m formata din 41 de straturi localizata in centrul turnului in scopul prevenirii daunelor ce ar putea fi produse de cutremure (zona fiind cu risc seismic ridicat) sau vanturi cu viteze de peste 60 m/sec (taifunurile dinspre est fiind cele mai daunatoare insulei Taiwan). 

Chiar daca casele par saracacioase si neingrijite si curatenia nu pare sa fi fost mostenita de la japonezi, ci mai degraba de la chinezi, infrastructura este absolut uluitoare, circulatia desfasurandu-se atat pe autostrazi obisnuite, situate la nivelul solului, cat si pe autostrazi suspendate pe piloni, construite unele peste celelalte, avand 4 benzi pe sens, fiind folosite la dus pe un nivel si la intors pe celalalt. La intersectii sa te tii... fiind o provocare alegerea drumului pe care sa o apuci... si chiar daca gresesti drumul, nu e grav, pentru ca poti opri oricand la un popas, care nu are nici mai mult nici mai putin de 80 (optzeci) de WC - uri pentru femei (turcesti sau normale) si desigur altele fara numar pentru barbati pentru a nu exista discriminari. 

In drumul spre Sun Moon Lake, lac situat la 762 m altitudine, considerat perla regiunii Nanton, am oprit la templul Wen-wu (Cultural and Marital Temple) (sau templul literaturii si al razboinicului, dedicat lui Confucius - profesorul iluminat, lui Wen Chang Di (Zeul Scolii), lui Guan Gong si lui Kuan Ti - protectorul budismului) situat in Yuchih, districtul Nantou. A fost inceputa constructia sa (asemanatoare cu cea a Orasului Interzis din China) in 1934 si terminata in 1938, templul fiind extins din lipsa spatiului pentru pelerini intre 1969 si 1976 si renovat dupa cutremurul devastator din 1999 combinand stilurile arhitecturale taiwaneze nordic si sudic si utilizand materiale speciale si rare, ansamblul constand din 3 temple succesive cu tavane minunat sculptate, doua aripi si doua galerii. Templul adaposteste o importanta statuie a lui Confucius si numeroase sculpturi in lemn in special la nivelul acoperisurilor, reprezentand dragoni, pasari Phoenix, lei si elefanti. Fiind situat pe un deal, are o vedere splendida asupra lacului soarelui si al lunii (Sun Moon Lake) lac cu o suprafata de 800 de hectare, inconjurat de munti si martor al unor rasarituri si apusuri de soare superbe, cu luna stralucind mirific pe suprafata sa. De pe terasele templului poate fi admirata si o pagoda construita din lemn si fara a folosi nici un cui, avand 9 etaje, situata si ea pe varful unui deal, pe cealalta parte a lacului. La baza templului, spre oglinda apei limpezi si turcuaz a lacului, exista o alee formata din 366 de trepte, fiecare treapta corespunzand unei zile din calendar, iar in dreptul fiecarei trepte sunt trecute una sau mai multe nume ale unor personalitati ale caroror zile de nastere corespund treptei respective, si unde tu, muritor de rand, poti fi prezent agatand de un gardut un obiect cumparat din templu, simbolizand o dorinta personala arzatoare (legata de cariera, bani, dragoste, familie, casa etc). 

In Taiwan, sunt 16 triburi (bine ca nu 4 sau 14, pentru ca aceste numere lipsesc cu desavarsire, din superstitie, din orice numerotare - gen etaje, randuri de scaune, numere de inmatriculare ale vehiculelor, etc). Pentru a ajunge pe malul lacului, am urcat in telegondola (Cristal ropeway) care ne-a oprit la un muzeu al satului ( Thao village ) si al triburilor locale unde am asistat la un spectacol de cantece si dansuri traditionale si am testat sarbacana, unealta de vanatoare clasica, folosita in tarile Asiei de sud-est. Sun Moon Lake poate fi explorat cu vaporasul, admirand insula Lalu, rezervata capeteniilor triburilor si "pazita" de o caprioara alba, vizitand pe maluri, templul Xuanguang (dedicat lui Xuan Zang nascut in anul 600 i.Hr. care a plecat din China, in India si apoi s-a reintors in China) sau strazile comerciale abundand de tarabe cu mâncare si suveniruri, bufnitele de toate culorile fiind la mare cautare.... 

Hotelul Richforest Lealea Garden Sun Moon Lake foarte bine ales de catre Eturia, e in stil rustic, construit din lemn si foarte frumos amplasat, chiar pe malul lacului, cu o priveliste superba si drept bonus cu triluri de pasarele dimineata. Excursia a continuat cu vizita exterioara, usor terifianta, a unui templu prabusit la cutremurul din 1999, si abandonat in prezent, si cu vizita casei Tait&Co Merchant House construita in 1867, apartinand englezului James Tait, exportator de ceai catre Anglia, amintind de perioada coloniala. In acelasi complex rezidential se afla si Anping Tree House - casa invadata de copaci, ce mi-a amintit de unul din vestitele temple cambodgiene. Sicau Green Tunnel din Tainan (Tainan este cel mai vechi oras, fosta capitala a Taiwanului) a fost locul destinat unei plimbari tip mini boat safari - cu o barca cu motor pe primul canal artificial din Taiwan, marginit de vegetatie tropicala si mangrove, vechi de 200 de ani. 

Ultimul obiectiv al acestei zile a fost complexul Fo Guang Shan - situat in Dashu, Kaohsiung, descoperit in 1967 de catre Hsing Yun (al 48-lea patriarh al scolii Linji) si fondat in 1975, dar terminat in 1981, pe un loc ales de Budha si cu o piatra de temelie originara din India, provenind din tronul de diamant al lui Budha. Este considerat centrul budismului din sudul Taiwanului, adapostind o manastire, un centru de meditatie si muzeul dedicat lui Budha, cuprinzand 12 pagode simetrice, in centrul carora poate fi vazut cel mai mare si cel mai inalt (din lume) Budha aurit in pozitie sezand. Tot aici se afla cel mai mare clopot budist din cupru care a necesitat 2 ani pentru a fi produs si cea mai mare toba din Taiwan si cele mai inalte pagode Light Jewel Pagodas formate din 72 de straturi, continand 7200 de imagini ale lui Budha reprezentand iluminarea. 

"Turn around before losing sight of the shore!" este indemnul de la intrare. Recomand un tur al complexului, obligatoriu ghidat de un specialist local, altfel se pierde foarte mult din valoarea acestui loc absolut special. Cazarea nu a fost la un hotel obisnuit, ci la o manastire budista (Chao Shan Monastery) unde a trebuit sa ne adaptam stilului de viata si alimentatiei vegetariene a calugarilor budisti. Se poate participa la slujba de dimineata la ora 5:30, poate fi vizitata manastirea, ce adaposteste 3 statui mari din aur reprezentandu-l pe Budha si alte nenumarate statui, aranjate pe toti peretii, reprezentandu-l desigur tot pe Budha imortalizat in aceeasi pozitie, dar de dimensiuni diferite. 

Printr-o gradina foarte ingrijita am ajuns la Great Buddha Land, unde in varful unui deal, privind in zare, se afla o statuie a lui Budha in picioare avand 36 m inaltime, fiind una dintre cele mai inalte statui ale lui Budha din sud-estul Asiei. Budha are mana dreapta ridicata, simbolizand iradierea luminii si mana stanga coborata, adresata credinciosilor. Alte 480 de statui ale lui Amitabha Budha marginesc aleea ce duce spre statuia mai sus amintita. La baza statuii respective se afla un numar mare de statui sculptate in piatra, asemanatoare dansatoarelor Apsara, atat de prezente in Cambodgia. In apropierea acestei manastiri se afla un vechi pod de cale ferata care ar merita o usoara abatere din drumul spre Kaohsiung, daca aveti norocul unui ghid mai flexibil decat am avut noi. Am vizitat orasul Kaohsiung , bucurandu-ne de un spectacol de muzica si lumina intr-o aparent banala statie de metrou, chiar daca nu am avut norocul de a nimeri, pentru plimbarea de vreo 2 statii, un vagon de metrou mobilat ca o biblioteca, ca un bazin de inot sau ca o sala de balet - asa cum ni s-a povestit ca ar exista. 

Interesant mi s-a parut faptul ca, la metrou la ora 11:00, nu era aproape niciun calator, spre deosebire de Bucuresti, unde vezi o mare de oameni la orice ora din timpul programuui de functionare a acestui rapid si comod mijloc de transport in comun. Gastronomia taiwaneza are influente chineze, japoneze dar si ale triburilor indigene. Fiind o insula, pestele proaspat si fructele de mare sunt la ordinea zilei, pachetelele de primavara si un fel de galuste din aluat cu diverse umpluturi pot aduce bucurie nu numai papilelor gustative ci si sufletului calatorului aventurier. 

Ne-am indreptat apoi catre cel mai sudic punct al insulei, ajungand la plaja cu nisip negru (vulcanic) si apa de un albastru intens a Marii Chinei de Sud unde se practica sporturi acvatice si unde poti face plaja si te poti relaxa descoperind gusturile locale pe terase cu vedere la mare. Kenting National Park , situat in peninsula Hengchun din provincia Pingtung, este rezervatia naturala din cel mai sudic punct al insulei, numit in traducere "nas de pisica". De acolo, urcand pe culmea unui deal batut de vanturi, am admirat Oceanul Pacific si o stanca care parea un "spate de pisica". Este singurul parc tropical din Taiwan, cu vegetatie luxurianta, avand o suprafata de 333 km2. 

Continuand drumul pe coasta Oceanul Pacific ne-am bucurat de Xiaoyeliu, un loc asemanator parcului geologic Yehliu, care expune formatiuni naturale spectaculoase denumite si aici cu inspiratie de catre localnici: stup de albine, ciuperci, tofu, recif de corali etc. Am continuat aventura noastra de-a lungul malului Oceanului Pacific, pe coasta de est a insulei, unde aborigenii cred ca este o apa speciala pentru a-si spala parul si unde artistii au organizat o expozitie in aer liber cuprinzand diverse lucrari bogate in simbolistica (banci, garduri, casute, statui etc). Apoi am mers in satul traditional Dulan situat la 1190 m altitudine, pe muntele sacru al culturii Amis si Beinai, cunoscut prin fenomenul apei care curge in sens invers, dar minunat si prin flora speciala si prin arta traditionala. 

Am continuat aventura cu insula Sanxiantai si cu podul Dragonului (podul celor 8 arce) care leaga insula de tarm. Insula ne-a oferit minunate peisaje, cu aspect selenar, cu roci vulcanice, o pestera, un far, dar si flori (crini albi salbatici), fructe si nu in ultimul rand oceanul, toate acestea facand deliciul acestei incursiuni. A urmat o relaxare bine meritata la un restaurant local, situat pe malul oceanului, care servea preparate pe baza de fructe de mare si pesti vii, alesi de noi din vitrina bazin. Am savurat supa de homar, homar si creveti la gratar. Seara am ajuns la hotelul Liiko Hotel Taroko, care din punctul meu de vedere, a fost cel mai special hotel dintre toate hotelurile in care am stat in Taiwan, situat la intrarea in Parcul National Taroko , foarte frumos si cu ambianta extrem de placuta, servind mancare preparata din materie prima cultivata in proportie de 90% in gradinile proprii si cu un personal adorabil. 

M-am simtit fiica tuturor celor de la bucatarie, prietena receptionerilor si verisoara chelnerilor, desi ii vedeam pentru prima data. Ziua dedicata Parcului National Taroko a inceput cu Shakadang trail , un drum de 4,1 km dus si tot pe atata intors, prin cheile impresionante ale unui rau cu ape repezi, limpezi si adesea de culoare albastru deschis sau turcuaz. Poteca, minunat amenajata, asfaltata, sapata in munte si culmea, pe care o mai si matura de frunze un barbat venit special in acest scop cu un scuter, oferea peisaje superbe date de versanti abrupti, rau, stanci, plante si un cer insorit cum numai eu pot avea norocul sa il admir cand se anunta cod portocaliu de ploi si un taifun devastator. 

Pe drum, Mr Yu ne-a oprit la un punct de belvedere pentru a admira, purtand casti de protectie ca pe santier, stâncile in care isi aveau cuiburi rândunelele, tunelurile sapate in stanca destinate traficului rutier, dar si un pod suspendat. A urmat masa de pranz la un hotel traditional al aborigenilor in Leader Village Taroko, situat in Bulowan Mesa, unde nu am locuit, dar care parea interesant, constand dintr-un complex de casute de lemn, aranjate circular in jurul unui loc destinat seara focurilor de tabara cu carne la protap si dotate cu saltele asezate pe podea in locul paturilor. Explorarea parcului national a continuat cu zona Tienxiang unde am urmat din nou, printre stanci inalte si abrupte, albia unui rau, strabatand 5 tuneluri pana la o cascada impresionanta. Am purtat si aici casti de protectie din cauza pericolului de cadere a pietrelor, lanterne si nu ar fi stricat sa avem si incaltaminte impermeabila. Ultimul obiectiv vizitat in parcul national Taroko a fost templul si altarul eternei primaveri ("Temple of eternal spring") dedicat celor 212 oameni care au murit construind drumurile si tunelurile din muntii apartinand acestui parc national si intens folosite de catre turisti. 

Inainte de a ne intoarce la Taipei via Hualien, cel de al doilea oras taiwanez, considerat si unul dintre cele mai placute orase taiwaneze, am vizitat plaja "Sapte stele", Qixingtan Beach, formata din pietre si stanci abrupte, munti acoperiti de paduri si ape involburate, putin prielnice inotului si unde cutremurul din februarie 2018 a afectat sever podul destinat traficului rutier. Apoi am mers la gradina de pini („Pine garden "), care in ciuda denumirii ce ar sugera eventual un parc, era un vechi post de comanda, sub forma unui tunel subteran antiaerian, folosit de trupele navale japoneze din al doilea razboi mondial, situat langa casa generalilor. Era locul de unde porneau in misiune si mureau kamikaze japonezi in 1945, dupa ce primeau ultimul pahar de vin in semn de apreciere, oferit de catre general.

A urmat cel mai bine pastrat templu japonez din Taiwan, Qingxiu Yuan, Ji"an cu 88 de statui ale lui Budha (8 este o cifra de bun augur in Taiwan!) aduse aici pentru ca japonezii stabiliti in Hualien sa nu trebuie sa mai mearga pentru pelerinaje in Japonia. Trenul ne-a dus din Hualien inapoi la Taipei, mai rapid decat ar fi facut-o Mr. Yu cu microbuzul, pentru cina si apoi pentru ultima zi pe cont propriu, pe care am folosit-o in scopul vizitarii templelor Bao‘an si Confucius (acesta mi-a placut foarte mult) si a Muzeul Palatului National, adapostit de o cladire impunatoare, ce detine cea mai mare colectie de arta chineza, de la picturi, ceramica, obiecte religioase pana la obiecte din jad, de o valoare inestimabila, care au fost mutate de mai multe ori din Taiwan in China si inapoi, tezaur care, in prezent, se incearca a fi folosit ca si "moneda de schimb" in speranta obtinerii independentei Taiwanului fata de China. 

Piesa de rezistenta este varza chinezeasca din jad. A fost o vacanta frumoasa, intensa, bine organizata, cu lucruri inedite si peisaje superbe, cu cazari bune si mancare traditionala deosebita si nu in ultimul rand cu o vreme perfecta pentru excursii in ciuda previziunilor meteo.